Vii de la serviciu. Sau de la magazinul din colt. Sau, pur si simplu, de la baie.
Nevasta-ta/amica-ta e intinsa pe pat si plange de se zguduie peretii. Ramai perplex.
" Ce s-a intamplat?".
Raspunde printre sughituri: "Nu s-a intamplat nimic".
" Dar ce ai?".
" N-am nimic".
" Atunci, de ce plangi?".
" Nu plang".
Iata o situatie banala, din viata. Cum procedam? In primul rand, nu se paraseste sub nici un motiv incaperea. Daca te scapa la baie, rabzi. Daca suna telefonul, il lasi sa sune. Daca e cutremur, macar o sa ai si tu un motiv sa plangi.
Dar nu parasesti incaperea.
Daca o faci, o sa aiba extrem de des ocazia sa-ti aminteasca faptul ca ai lasat-o singura si ca nu ti-a pasat deloc de suferinta ei. Nu-ti faci de lucru prin camera. Stii ca n-o ajuti niciodata la curatenie. Ce, acuma te-a apucat harnicia? Nu bei, nu fumezi. Ar insemna ca te plictisesti si ca abia astepti sa termine cu bocitul. N-o respecti deloc. Nici sa nu te gandesti sa deschizi vreo carte. Ar fi cea mai clara dovada a nesimtirii tale sa-i intorci spatele si sa citesti. Nu deschizi televizorul. Daca ai imensa sansa sa fie deja deschis, nu schimbi canalul. Te uiti discret, ca daca se prinde s-ar putea sa-l stinga. N-o sa-ti vina sa crezi cat de bun poate fi serialul "Tanar si nelinistit".
Stai intins pe spate, cu privirea in tavan, ca un gandac. Nu te poti intoarce. N-ai voie sa adormi. Dupa ce nevasta-ta/amica-ta a terminat cu bocitul si, in fine, se ridica, mai ramai cel putin zece minute in aceeasi pozitie. Ai grija sa se vada pe fata ta ca suferi. In urmatoarele ore, vorbesti doar daca trebuie. Si, oricum, cu voce scazuta.
Nu uita ca in casa aia s-a suferit recent.
